Labirintul cu oglinzi
Autor: Alexei Crețu  |  Album: fara album  |  Tematica: Adevărul
Resursa adaugata de Alexei001 in 03/06/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

Labirintul cu oglinzi

Motto: „Obiectele strălucitoare sunt pe placul ochilor lipsiți de profunzime.” (Thomas Carlyle)

Imaginea vizuală în detrimentul dezvoltării normale a personalității umane.

La începutul anilor `90, o mare parte din populația fostei URSS a experimentat o așa zisă nouă metodă de tratament, numită bio- sau hipnoterapie. Se spunea că aceasta vindecă toate bolile. Lumea era înnebunită de ședințele televizate ale lui Kașpirovski, unul dintre cei mai renumiți bioterapeuți ai peroadei postsovietice. Nu puțini erau acei care privind regulat programele terapeutului menționat, susțineau că în timpul acestor ședințe, într-adevăr, simțeau unele furnicături, stări de căldură și răceală, amețeli sau grețuri. Într-un interviu, Kașpirovski afirma că televizunea este o modalitate prin care se poate transmite nu doar o forță hipnotică ci chiar o multiplicare a ei. Jerry Mander în Four Argument For The Elimination Of Television suține, că primul efect al televiziunii este crearea unei atutudini mentale pasive, „televizorul în loc să antreneze atenția activă, pare să o suspende. El antrenează oamenii pentru a deveni momâi”1. Cu alte cuvinte, starea pe care o experimentează o persoană care este absorbită de un film, un spectacol televizat sau o emisiune preferată, se poate asemăna uneori cu starea unei persoane hipnotizate. Trăim într-o peroadă postmodernă în care imaginea vizuală este totul. Nu ne deosebim prea mult de vechii egipteni, greci și romani sau de popoarele subjugate din peroada Evului Mediu, care își venerau zeii până la sacrificiu de sine. Mai mult chiar, putem afirma, că numărul de imagini existente în trecut, adunate toate la un loc, nu se ridică la numărul imaginilor existente azi pe un singur post TV. Când eram copil, am trăit o experiență deosebită care mi-a marcat profund copilăria. Fiind într-o călătorie la Odesa (Ukraina), am vizitat o cameră specială, în care erau montate multe oglinzi ce reflectau imaginile distorsionate. Această atracție se numea „Camera cu oglinzi”. Țin minte că în interior erau o mulțime de oameni: bărbați, femei și copii. Toți, râdeau în hohote de reflecția hidoasă a propriei imagini. Uitându-mă în jur, m-am pierdut cu firea, pentru că, din cauza acestor imagini distorsionate, o pierdusem din ochi pe mătușa mea care mă adusese acolo. Panicat, am început să o caut. În acele momente mi s-a creat impresia că sunt într-un labirint din care nu există ieșire. Imaginile distorsionate se reflectau dintr-o oglindă în alta. Prin urmare, aveam impresia că în acel labirint sunt mulți oameni și copii monștri care râdeau dezgustător. În același „labirint cu oglinzi” s-a rătăcit și omenirea de azi. Camille Paglia spunea că: „Acest secol nu este Epoca Neliniștii, ci Epoca Hollywoodului. Cultul păgân al persoanlității s-a trezit la viață și domină toate formele de artă și de gândire. El este gol din punct de vedere moral, dar bogat și profund în ritualuri... Ecranul de cinema și cel de televizor sunt teoriile sale sfinte.”2 „Sistemele vechi renasc în permanență. Nu la mult timp după ce apele potopului sau retras, Nimrod și-a întins mâinile pentru a primi hărțile astrologice de pe vârful turnului Babel. Moise mai avea încă nisipul Egiptului în sandale atunci când a coborât de pe muntele cuprins de tunete și fulgere, cu tablele în mâini, ca să-i găsesescă pe evrei dansând în jurul unui vițel din aur. Poporul lui Dumnezeu s-a înmulțit sub oprimarea romană dar apoi, în mod ciudat, panteonul și-a făcut din nou apariția deasupra altarului Bisericii. Focul Reformei i-a împins pe zei în spate până când mașinăriile de făcut idoli ale secolului XX i-au adus înapoi, de data aceasta vii și plini de culoare.”3 Dacă până mai ieri, oamenii erau în căutarea propriei identități, astăzi ei nu mai caută nimic în afară de plăcere și satisfacerea egoistă a poftelor. Tot mai mulți sunt atarși în acest labirint al falsei realități, de unde nu mai este ieșire decât prin credința în Isus Hristos. Mulți din cei care susțineau cu încredere valorile absolute izvorâte din Dumnezeu, bazându-se pe ele și promovându-le, au ajuns acum sclavi ai relativismului materialist. Lumea întreagă este supusă unei terapii diabolice fundamentată pe elementul vizual. Psihopedagogia modernă susține că în perioada adolescenței, omul este supus unor schimbări dramatice, atât fizice cât și psihice. Este vârsta când oamenii își pun întrebări cu privire la existență și încearcă să-și găsească propria identitate. În această perioadă, tinerii sunt deja „copii mari”, adică fizicul lor atinge capacitatea unui om matur iar majoritatea au deja o personalitate formată, gândesc matur și pot lua decizii în mod individual. Totuși, încă mai sunt copii, sunt dezorientați, absorb orice informație și sunt în căutare de modele, pe care să le urmeze. La această vârstă se dă marea luptă a valorilor și scopurilor personale. Cea mai mare parte a programelor TV au ca țintă tocmai această vârstă. De ce? Pentru că este peroada de formare a valorilor personale. În spatele oricărei emisiuni stă o întreagă echipă de specialiși în cunoașterea personalității umane, care se îngrijește de „fabricarea produsului” (emisiunile TV). Regizori, sociologi, psihologi, specialiști în make-up, tehnicieni și jurnaliști etc., toți se supun cu strictețe politicii de redacție. Iar politicile industriei TV, în proporție de 95% (cred că nu greșesc), au un singur scop – comercial. În ziua de azi totul se rezumă la profit. Bineînțeles că profitul se bazează pe consum. Prin urmare, mogulii media au un singur scop - să facă cât mai mulți bani iar cum adolescenții sunt în formare, căutând modele și scopuri în viață, televiziunea are grijă să le ofere tot necesarul „la pachet”. Problema cea mai mare este că formarea se face în detrimentul personalității umane și în avantajul lor. Astfel, au publicul asigurat iar profitul garantat pentru mult timp înainte. În țările cu o economie dezvoltată, Familia și Biserica au pierdut demult lupta în educația noii generații. Mai mult chiar, la ora actuală, foarte mulți părinți sunt victime ale imaginii televizate. De fapt, aceasta este luptă spirituală care se dă între Dumnezeu și diavolul pentru câștigarea sufletelor oamenilor. Este cel mai vechi și mai crâncen război din istoria veșniciei. Imaginea vizuală, adică televiziunea, care este „vițelul de aur” al acestor timpuri, este o armă pe care diavolul o folosește cu succes pentru a rătăci omenirea în „labirintul oglinzilor false” de unde nu mai este ieșire decât prin Isus Hrisos. Prin explorarea la maxim a plăcerilor carnale, imaginea supune gândirea rațională iar conștiința omului este atrofiată, astfel pierzând contactul cu Adevrata realitate. Așadar, situația lumii sec. XXI este catastrofală iar Apostolul Pavel, fiind inspirat de Duhul Sfânt, o descrie cu exactitate în epistola adresată creștinilor din Roma (Romani 1:18-32). De ce să întâmplă aceasta? Ce va urma? Așa cum specificam mai sus, între Dumnezeu și diavolul (șarpele vechi) s-a creat un conflict, consecințele căruia s-au rasfrânt asupra întregului Univers. Rezultatul a fost imperfecțiunea și păcatul care au intrat în lume. Lupta decisivă s-a dat la Golgota iar Jertfa a fost unicul Fiu al lui Dumnezeu Isus Hristos. Totuși, finalitatea tuturor lucrurilor urmează să se producă la Judecata de Apoi. Aceasta este foarte aproape. Acum, Biserica lui Hristos trebuie să fie vigilentă și pregătită pentru a face față tuturor atacurilor din partea celui rău. Platon scria: „Transformarea nu constă în a-ți implanta ochi, căci ei deja există; ci în a le da direcția potrivită, înzestrare care le lipsește”. Deci, păziți-vă ochii pentru că ei umbresc mintea și rătăcesc sufletul în labirintul cu oglinzi strâmbe ce reflectă imagini distorsionate.

1. Mander Jerry, Four Argument For The Elimination Of Television, Quill, New York 1978.

2. Camille Paglia, Sexual Personae: Art and Decadence from Nefertiti to Emilly Dickinson (Londra și New Haven, CT: Yale University Press, 1990).

3. Arthur W. Hunt III, Cuvântul pe cale de dispariție (venerarea imaginii vizuale în lumea postmodernă), Editura Făclia, Oradea 2007.

                                                                                                                                          Alexei Crețu

nu l-as numi eseu,l-as numi ''indreptar ''pentru suflet si viata spre Christos.foarte bine ales textul,multumim si Domnul sa binecuvinteze lucratorii LUI!
Adăugat în 03/06/2012 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 1657
  • Comentarii: 1
Opțiuni